Ai o întrebare despre acest pasaj?

„Temelia deosebirii dintre adevăr și falsitate, dintre călăuzire și rătăcire, dintre buna îndrumare și abatere, dintre calea fericirii și a izbăvirii și calea nefericirii și a pieirii este să socotim ceea ce Allah le-a dat trimișilor Săi și ceea ce a pogorât în cărțile Sale drept adevărul care trebuie urmat și prin care se dobândesc deosebirea, călăuzirea, cunoașterea și credința. Credem despre acestea că sunt adevăr și spun adevărul. Toate celelalte cuvinte ale oamenilor le punem în cumpănă cu ele: dacă sunt în acord cu ele, sunt adevăr, iar dacă li se împotrivesc, sunt falsitate. Dacă nu știm dacă un cuvânt este în acord cu ele sau li se împotrivește — fiindcă este prea general și nu cunoaștem ce a vrut să spună cel care l-a rostit ori îi cunoaștem intenția, dar nu știm dacă Trimisul a venit să o confirme sau să o respingă —, ne oprim și nu vorbim decât cu știință. Cunoașterea este ceea ce se întemeiază pe o dovadă; iar cunoașterea folositoare este cea adusă de Trimis.”^[7]