Ai o întrebare despre acest pasaj?

Aici vorbim despre ceea ce îi este rânduit musulmanului să spună când o nenorocire îl atinge pe el, pe copilul său, averea sa ori altele asemenea. Să știe mai întâi că rânduiala lui Allah față de robii Săi este să-i încerce în viața lumească prin felurite încercări, necazuri și nenorociri. Îi încearcă uneori prin sărăcie, alteori prin bogăție; uneori prin sănătate, alteori prin boală; când prin bucurie, când prin suferință. Nu există om care să nu fie încercat: prin pierderea unui lucru iubit, prin venirea unuia neplăcut ori prin dispariția unuia dorit. Bucuriile lumii sunt ca visele somnului ori ca o umbră care piere. Dacă te fac să râzi puțin, te fac să plângi mult; dacă te bucură o zi, te întristează o viață; dacă îți dau plăcere pentru puțin, îți răpesc multă vreme. Nu umplu o casă de bucurie fără să o umple și de lacrimi. Ibn Masʿūd a spus: „Fiecărei bucurii îi urmează o tristețe; nicio casă nu este umplută de veselie fără să fie umplută și de întristare.”