Ai o întrebare despre acest pasaj?

Când robul își curăță tawḥīd-ul, din inima lui iese teama de altcineva în afară de Allah. Dușmanul său ajunge prea neînsemnat ca el să se teamă de el alături de Allah. Îi dăruiește numai lui Allah teama sa și înțelege că a-și ocupa gândul cu dușmanul, a se teme de el și a se preocupa de el arată o lipsă în tawḥīd-ul său. Dacă și l-ar curăța, tawḥīd-ul i-ar da o îndeletnicire îndeajuns de mare, iar Allah S-ar îngriji să-l păzească și să-l apere. Allah îi apără pe cei care cred: dacă el este credincios, Allah îl apără fără îndoială. Apărarea lui Allah este potrivită credinței sale: dacă ea este deplină, apărarea este deplină; dacă este amestecată, și apărarea este pe măsură; dacă este când într-un fel, când într-altul, astfel este și purtarea față de el. Unii înaintași au spus: „Cine se îndreaptă spre Allah cu întreaga sa ființă, Allah Se îndreaptă spre el pe deplin. Cine Îi întoarce spatele cu întreaga sa ființă, Allah Se depărtează de el pe deplin. Cine este când într-un fel, când într-altul, Allah Se poartă cu el pe măsură.”