Ai o întrebare despre acest pasaj?

Printre cele mai însemnate îndatoriri pe care Allah le-a impus robilor Săi și printre cele mai mărețe obligații pe care le-a prescris se numără rugăciunea. Ea este stâlpul religiei și cel mai ferm dintre stâlpii ei după cele două mărturisiri de credință. Este legătura dintre rob și Domnul său și primul lucru pentru care robului i se va cere socoteală în Ziua Învierii. Dacă rugăciunea lui este bună, toate celelalte fapte ale lui vor fi bune; iar dacă ea este stricată, toate celelalte fapte ale lui vor fi stricate. Ea îl deosebește pe musulman de necredincios: împlinirea ei este credință, iar părăsirea ei este necredință. Cel care nu se roagă nu are religie, iar cel care părăsește rugăciunea nu are parte de Islam. Celui care o păstrează cu grijă, ea îi va fi lumină în inimă, pe chip, în mormânt și la adunarea pentru Judecată și îi va fi izbăvire în Ziua Învierii. Va fi adunat împreună cu cei asupra cărora Allah Și-a revărsat binefacerile: profeții, cei cu credință deplină, martirii și cei drepți. Ce buni însoțitori sunt aceștia! Cel care nu o păstrează cu grijă nu va avea lumină, dovadă și nici izbăvire în Ziua Învierii și va fi adunat împreună cu Faraon, Hāmān, Qārūn și Ubayy ibn Khalaf.