Rugăciunea, stâlpul religiei

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Printre cele mai însemnate îndatoriri pe care Allah le-a impus robilor Săi și printre cele mai mărețe obligații pe care le-a prescris se numără rugăciunea. Ea este stâlpul religiei și cel mai ferm dintre stâlpii ei după cele două mărturisiri de credință. Este legătura dintre rob și Domnul său și primul lucru pentru care robului i se va cere socoteală în Ziua Învierii. Dacă rugăciunea lui este bună, toate celelalte fapte ale lui vor fi bune; iar dacă ea este stricată, toate celelalte fapte ale lui vor fi stricate. Ea îl deosebește pe musulman de necredincios: împlinirea ei este credință, iar părăsirea ei este necredință. Cel care nu se roagă nu are religie, iar cel care părăsește rugăciunea nu are parte de Islam. Celui care o păstrează cu grijă, ea îi va fi lumină în inimă, pe chip, în mormânt și la adunarea pentru Judecată și îi va fi izbăvire în Ziua Învierii. Va fi adunat împreună cu cei asupra cărora Allah Și-a revărsat binefacerile: profeții, cei cu credință deplină, martirii și cei drepți. Ce buni însoțitori sunt aceștia! Cel care nu o păstrează cu grijă nu va avea lumină, dovadă și nici izbăvire în Ziua Învierii și va fi adunat împreună cu Faraon, Hāmān, Qārūn și Ubayy ibn Khalaf.

Locul rugăciunii în Islam

Imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el — spune în cartea sa «Rugăciunea»: „În relatare se spune:

Cel care părăsește rugăciunea nu are parte de Islam.¹

ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb le scria celor din ținuturile îndepărtate:

Cel mai important dintre lucrurile voastre, după mine, este rugăciunea. Cine o păstrează își păstrează religia, iar cine o neglijează va neglija cu atât mai mult celelalte lucruri. Cel care părăsește rugăciunea nu are parte de Islam.

A spus: Oricine tratează rugăciunea cu ușurătate și o disprețuiește tratează Islamul cu ușurătate și îl disprețuiește. Partea lor de Islam este pe măsura părții lor din rugăciune, iar dorința lor pentru Islam este pe măsura dorinței lor pentru rugăciune. Așadar, cunoaște-te pe tine însuți, rob al lui Allah, și ferește-te să-L întâlnești pe Allah fără ca Islamul să aibă vreo însemnătate pentru tine! Însemnătatea Islamului în inima ta este pe măsura însemnătății rugăciunii în inima ta. Într-o relatare, Profetul — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus:

Rugăciunea este stâlpul religiei.²

Nu știi că, atunci când stâlpul cortului cade, cade și cortul, iar frânghiile și țărușii lui nu mai sunt de folos? Când stâlpul cortului stă în picioare, frânghiile și țărușii sunt de folos. Tot astfel este și rugăciunea în raport cu Islamul. Într-o relatare se spune:

Primul lucru dintre faptele robului despre care va fi întrebat în Ziua Învierii este rugăciunea. Dacă rugăciunea îi va fi primită, îi vor fi primite și celelalte fapte.³

Rugăciunea noastră este ultimul lucru care rămâne din religia noastră și despre ea vom fi întrebați mâine, în Ziua Învierii, dintre faptele noastre. După dispariția rugăciunii nu mai rămân nici Islam, nici religie, dacă rugăciunea este ultimul lucru care dispare din Islam.”

Gravitatea părăsirii rugăciunii

Musulmanii nu se deosebesc în privința faptului că părăsirea intenționată a rugăciunii obligatorii este unul dintre cele mai mari păcate și dintre cele mai grave fărădelegi. Păcatul ei înaintea lui Allah este mai mare decât păcatul uciderii unui om, al luării bunurilor, al adulterului, al furtului și al consumului de vin. Cel care o părăsește se expune pedepsei, mâniei și umilirii din partea lui Allah, atât în această lume, cât și în Viața de Apoi. Ei s-au deosebit însă în privința aplicării pedepsei cu moartea, a modului în care aceasta se aplică și a faptului că el ar fi necredincios. Părerile lor, dovezile și argumentele susținătorilor fiecărei păreri sunt expuse pe larg în cunoscutele cărți ale învățaților; aici nu este locul pentru a le prezenta în amănunt.

Învățații care au spus că acela care părăsește rugăciunea este necredincios au adus dovezi puternice din Cartea lui Allah Preaînaltul și din Sunna Trimisului Său — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui. Cel puțin, aceste dovezi trezesc în inima musulmanului preocupat de religia sa iubirea pentru rugăciune, respectul față de ea și cunoașterea însemnătății ei. Ele trezesc în el dorința de a o păstra cu grijă, de a se îngriji de ea și de a o împlini la timpul ei, așa cum a poruncit Allah.

Allah Preaînaltul spune:

Fiecare suflet este zălog pentru ceea ce a agonisit, în afară de oamenii dreptei. Ei vor fi în grădini și se vor întreba unii pe alții despre nelegiuiți: „Ce v-a adus în Saqar?” Ei vor spune: „Nu eram dintre cei care se rugau, nu-l hrăneam pe sărman, ne afundam în vorbe deșarte împreună cu cei care se afundau și tăgăduiam Ziua Răsplății, până când ne-a venit certitudinea.”

Preaînaltul ne-a înștiințat că acela care părăsește rugăciunea se numără printre nelegiuiții care ajung în Saqar, o vale din Gheena.

Preaînaltul mai spune:

După ei au venit urmași care au neglijat rugăciunea și au urmat poftele; ei vor întâlni Ghayy.

S-a relatat de la Ibn Masʿūd că Ghayy este un râu din Gheena, cu un gust respingător și foarte adânc. Cât de mare este nenorocirea celui care îl întâlnește și cât de cumplit este regretul celui care intră în el!

Preaînaltul mai spune:

Dar, dacă se căiesc, împlinesc rugăciunea și dau zakāt-ul, atunci sunt frații voștri în religie. Noi lămurim versetele pentru un neam care știe.

El a legat frăția lor cu credincioșii de împlinirea rugăciunii. Aceasta arată că, dacă nu o împlinesc, nu sunt frații lor.

Slăvitul și Preaînaltul spune:

Numai aceia cred în versetele Noastre care, atunci când li se amintește de ele, cad în prosternare, Îl slăvesc pe Domnul lor cu laudă și nu se semețesc.

Preaînaltul mai spune:

Când li se spune: „Plecați-vă!”, ei nu se pleacă. Vai, în Ziua aceea, celor care tăgăduiesc!

El a amintit aceasta după cuvintele Sale:

Mâncați și bucurați-vă puțin! Voi sunteți, într-adevăr, nelegiuiți.

Jābir — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Trimisul lui Allah — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus:

Între om și asocierea de parteneri lui Allah și necredință stă părăsirea rugăciunii.⁴

Burayda ibn al-Ḥuṣayb al-Aslamī — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Trimisul lui Allah — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus:

Legământul dintre noi și ei este rugăciunea. Cine o părăsește a căzut în necredință.⁵

Muʿādh ibn Jabal — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Trimisul lui Allah — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus:

Cel care părăsește intenționat rugăciunea nu mai beneficiază de ocrotirea lui Allah și a Trimisului Său.⁶

Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — a relatat că Trimisul lui Allah — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — a spus:

Cel care împlinește rugăciunea noastră, se îndreaptă spre qibla noastră și mănâncă din animalele înjunghiate de noi este musulmanul care beneficiază de ocrotirea lui Allah și de ocrotirea Trimisului Său. Nu încălcați, așadar, ocrotirea pe care i-a acordat-o Allah!⁷

Într-o altă relatare, Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — a spus:

Cel care mărturisește că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, se îndreaptă spre qibla noastră, împlinește rugăciunea noastră și mănâncă din animalele înjunghiate de noi este musulman: are drepturile musulmanului și îi revin îndatoririle musulmanului.⁸

De la Miḥjan al-Aslamī — Allah să fie mulțumit de el — s-a relatat:

El se afla într-o adunare împreună cu Trimisul lui Allah — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — și s-a făcut chemarea la rugăciune. Trimisul lui Allah s-a ridicat și s-a rugat, apoi s-a întors, iar Miḥjan era tot în locul său. Trimisul lui Allah l-a întrebat: „Ce te-a împiedicat să te rogi cu oamenii? Nu ești musulman?” El a răspuns: „Ba da, Trimis al lui Allah, dar mă rugasem deja acasă.” Atunci i-a spus: „Când vii, roagă-te cu oamenii, chiar dacă te-ai rugat deja!”⁹

Mărturiile Companionilor

De la Companioni — Allah să fie mulțumit de ei — s-au transmis multe relatări cu acest înțeles. Printre ele se numără cuvintele lui ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el:

Cel care părăsește rugăciunea nu are parte de Islam.

El a mai spus:

Cel care părăsește rugăciunea nu are Islam.

A spus aceasta în prezența Companionilor, iar ei nu l-au contrazis. Mai mult, alți Companioni au spus același lucru, printre ei Muʿādh ibn Jabal, ʿAbd al-Raḥmān ibn ʿAwf, Abū Hurayra, ʿAbd Allāh ibn Masʿūd și alții.

Ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — a spus:

Cel care dorește să-L întâlnească mâine pe Allah ca musulman să păstreze cu grijă aceste rugăciuni acolo unde se face chemarea la ele. Allah a prescris pentru Profetul vostru — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — căile călăuzirii, iar ele fac parte dintre căile călăuzirii. Dacă v-ați ruga în casele voastre, așa cum se roagă în casa lui acest om care lipsește de la rugăciunea în comun, ați părăsi Sunna Profetului vostru. Iar dacă ați părăsi Sunna Profetului vostru, v-ați rătăci. Nu există om care să se purifice, împlinind bine purificarea, apoi să se îndrepte spre una dintre aceste moschei, fără ca Allah să-i scrie câte o faptă bună pentru fiecare pas pe care îl face, să-l înalțe prin el cu o treaptă și să-i șteargă prin el un păcat. Ne-am văzut într-o vreme când de la ea nu lipsea decât un ipocrit a cărui ipocrizie era cunoscută. Omul era adus, sprijinit între doi bărbați, până era așezat în rând.¹⁰

Dacă aceasta era situația celui care nu participa la rugăciunea în comun, pe care Companionii îl socoteau un ipocrit a cărui ipocrizie era cunoscută, cum stau, atunci, lucrurile cu cel care o părăsește cu totul?!

Îi cerem lui Allah să ne păzească!

Greutatea rugăciunii în Islam este mare, iar rangul ei este înalt. Allah i-a impus-o Profetului Său Muḥammad — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui — fără mijlocitor, de deasupra celor șapte ceruri, atunci când acesta a fost înălțat la cer.

Pe lângă cele amintite, în Carte și în Sunna există multe alte texte care arată virtutea rugăciunii, măreția rangului ei și asprimea pedepsei celui care o părăsește. Spațiul de față nu îngăduie mai mult de atât.

Cu toate acestea, rugăciunea a ajuns să cântărească puțin pentru mulți oameni, chiar și pentru unii dintre cei care studiază cunoașterea religioasă. Numai de la Allah cerem ajutor! Unii o neglijează; alții îi neglijează condițiile, stâlpii și obligațiile, astfel încât nu o împlinesc așa cum trebuie; iar alții neglijează rugăciunea în comun. Pentru Companioni, aceasta era unul dintre semnele ipocritului.

Suntem, așadar, datori să păstrăm cu grijă această măreață ascultare și această măreață adorare, care este cel mai însemnat stâlp al Islamului după cele două mărturisiri de credință, și să ne ferim cu cea mai mare grijă de calea nelegiuiților. Atotputernicul și Mărețul a spus:

Păstrați cu grijă rugăciunile și rugăciunea de la mijloc și stați înaintea lui Allah cu supunere!