Ai o întrebare despre acest pasaj?

Se cuvine să ne oprim cu mare luare-aminte asupra acestor două versete. Domnul nostru a avertizat împotriva ascunderii cunoașterii, a amenințat pentru aceasta și l-a blestemat pe cel care o face. Apoi a arătat că izbăvirea de această amenințare și de acest blestem se face numai prin căință, îndreptare și lămurire. Omul se căiește pentru lipsurile și păcatele trecute, îndreaptă ceea ce poate îndrepta în sine și arată cunoașterea pe care o are, despre care s-ar fi putut spune că a ascuns-o pentru un câștig trecător sau printr-o interpretare greșită, apoi Allah l-a binecuvântat cu îndrumare. Nu există căință și izbăvire decât prin această lămurire și această întoarcere. Căința cuprinde regretul pentru lipsurile și păcatul trecut și părăsirea acestui păcat, din frică de Domnul său, Atotputernicul și Mărețul, și de pedeapsa Sa.