Ai o întrebare despre acest pasaj?

Apoi i s-au rânduit invocațiile pe care le alege pentru binele vieții acesteia și al Vieții de Apoi. Invocația în acest loc, înainte de salutul de încheiere, este mai aleasă și mai folositoare celui care se roagă decât invocația de după salut. Așa erau, în general, toate invocațiile Profetului ﷺ: în rugăciune, de la început până la sfârșit. Rostea felurite invocații la deschidere, în plecăciune, după ridicarea capului din ea, în prosternare, între cele două prosternări și în tashahhud, înainte de salut. L-a învățat pe al-Ṣiddīq o invocație pe care să o rostească în rugăciune și l-a învățat pe al-Ḥasan ibn ʿAlī o invocație pentru qunūt-ul rugăciunii witr. Când se ruga pentru un neam ori împotriva lui, o făcea în rugăciune, după plecăciune. Taina este că omul, înainte de salut, se află în starea de convorbire tainică și apropiere înaintea Domnului său. Cererea sa în această stare este mai aproape de a primi răspuns decât cererea de după plecarea dinaintea Domnului său.