Ai o întrebare despre acest pasaj?

Cea mai aleasă pomenire din rugăciune este pomenirea din statul în picioare, iar cea mai frumoasă poziție a celui care se roagă este statul în picioare. De aceea, această poziție a fost aleasă pentru laudă, preamărire, slăvire și recitarea Cuvântului Domnului, mărită fie slava Lui. Tocmai de aceea a fost oprită recitarea Coranului în plecăciune și prosternare: acestea sunt stări de smerire, supunere și coborâre. În ele a fost rânduită pomenirea potrivită poziției. Celui aflat în plecăciune i s-a rânduit să pomenească măreția Domnului său în timp ce el însuși este coborât, smerit și supus și să Îl descrie pe Cel Preaslăvit prin măreția Sa, mai presus de ceea ce se împotrivește slavei, maiestății și măreției Lui.