Ai o întrebare despre acest pasaj?

«ومن العجب أن يكون الرجل في منزله فيسمع الأذان، فيقوم فزعا يتهيأ ويخرج من منزله يريد الصلاة، ولا يريد غيرها، ثم لعله يخرج في الليلة المطيرة المظلمة، ويتخبط في الطين، ويخوض الماء، وتبتل ثيابه، وإن كان في ليالي الصيف فليس يأمن العقارب والهوام في ظلمة الليل، ولعله مع هذا أن يكون مريضا ضعيفا، فلا يدع الخروج إلى المسجد، فيتحمل هذا كله إيثارا للصلاة وحبا لها، وقصدا إليها لم يخرجه من منزله غيرها، فإذا دخل مع الإمام في الصلاة خدعه الشيطان فيسابق الإمام في الركوع والسجود والرفع والخفض، خداعا من الشيطان له لما يريد من إبطال صلاته، وإحباط عمله؛ فيخرج من المسجد ولا صلاة له. ومن العجب أنهم كلهم يستيقنون أنه ليس أحد ممن خلف الإمام ينصرف من صلاته حتى ينصرف الإمام، وكلهم ينتظرون الإمام حتى يسلم، وهم كلهم ـ إلا ما شاء الله ـ يسابقونه في الركوع والسجود والرفع والخفض خداعا من الشيطان لهم، واستخفافا بالصلاة منهم واستهانة بها».

„Este uimitor că omul se află acasă și aude chemarea la rugăciune, apoi se ridică îndată, se pregătește și iese din casă, dorind rugăciunea și nimic altceva. Poate că iese într-o noapte ploioasă și întunecată, se afundă în noroi, trece prin apă și i se udă hainele. Dacă este una dintre nopțile de vară, nu este ferit de scorpioni și de târâtoare în întunericul nopții. Poate că, pe deasupra, este bolnav și slăbit. Totuși, nu renunță să iasă spre moschee, ci îndură toate acestea pentru că pune rugăciunea înainte, o iubește și o caută. Nimic altceva nu l-a scos din casă. Dar, când intră în rugăciune împreună cu imamul, diavolul îl amăgește, iar el îl ia înainte pe imam în plecăciune, prosternare, ridicare și coborâre. Este înșelarea diavolului, care vrea să-i anuleze rugăciunea și să-i zădărnicească fapta. Iese astfel din moschee fără să aibă rugăciune. Este uimitor că ei toți știu cu certitudine că niciunul dintre cei aflați în spatele imamului nu își încheie rugăciunea înainte ca imamul să o încheie. Toți îl așteaptă pe imam să rostească salutul de încheiere. Cu toate acestea, toți — în afară de cei pe care Allah îi voiește — îl iau înainte în plecăciune, prosternare, ridicare și coborâre, amăgiți de diavol și tratând rugăciunea cu ușurință și dispreț.”^[100]

Imamul Aḥmad, al-Ṣalāh; Ṭabaqāt al-Ḥanābilah, 1/353