Ai o întrebare despre acest pasaj?

Printre practicile oamenilor din perioada ignoranței se află faptul că, atunci când erau învinși prin dovezi, recurgeau la plângerea către conducător. „Învinși prin dovezi” înseamnă că li s-a adus dovada falsității pe care o urmează și nu au avut un argument cu care să-i țină piept. Atunci recurg la forță pentru a-l opri pe cel care susține adevărul, după cum Faraon i-a spus lui Mūsā — pacea asupra sa: «Dacă îți vei lua un alt dumnezeu în afara mea, te voi pune printre cei întemnițați!» (﴿لَئِنِ ٱتَّخَذْتَ إِلَـٰهًا غَيْرِى لَأَجْعَلَنَّكَ مِنَ ٱلْمَسْجُونِينَ﴾) (Aš-Šuʿarāʾ 26:29). Fiindcă nu avea un argument prin care să-i răspundă Profetului lui Allah, a recurs la puterea conducătorului și a spus: «Te voi pune printre cei întemnițați!» (﴿لَأَجْعَلَنَّكَ مِنَ ٱلْمَسْجُونِينَ﴾) (Aš-Šuʿarāʾ 26:29). Aceasta este calea celor învinși. Tot astfel au făcut cei din neamul lui Faraon, adepții săi, când Mūsā — pacea asupra sa — i-a învins la marea adunare pe care o organizaseră. Faraon îi adunase pe vrăjitori din răsăritul și apusul pământului ca să nimicească semnele aduse de Mūsā, fiindcă pretindea că este vrăjitor. I-a strâns pe vrăjitori și i-a cerut lui Mūsā să stabilească întâlnirea, pentru a arăta cele aduse de el și de vrăjitori și a-i amăgi pe oameni că el are ceva care poate ține piept minunii lui Mūsā.