Ai o întrebare despre acest pasaj?

Cât despre invocarea puterii de înțelegere drept dovadă, Allah le-a dăruit fiilor lui Isrāʾīl, evreilor, înțelegere și cunoaștere. Ei cunoșteau, din ceea ce aveau în Tora și în Evanghelie, însușirile Profetului ﷺ care urma să fie trimis la sfârșitul vremurilor: că va fi trimis un profet care este pecetea profeților și că însușirile sale vor fi cutare și cutare. Între ei și arabii din Medina — Al-Aws și Al-Khazraj — erau războaie. «Mai înainte cereau izbânda împotriva celor care nu credeau.» (﴿وَكَانُوا۟ مِن قَبْلُ يَسْتَفْتِحُونَ عَلَى ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟﴾) (Al-Baqarah 2:89). Spuneau: va fi trimis profetul de la sfârșitul vremurilor, îl vom urma și vă vom ucide alături de el. «Dar când le-a venit ceea ce cunoșteau, l-au tăgăduit.» (﴿فَلَمَّا جَآءَهُم مَّا عَرَفُوا۟ كَفَرُوا۟ بِهِۦ﴾) (Al-Baqarah 2:89). Adică, atunci când Muḥammad ﷺ a fost trimis și s-a dovedit a fi dintre fiii lui Ismāʿīl, l-au invidiat, fiindcă voiau ca profeția să rămână la fiii lui Isrāʾīl și o rezervau pentru ei. Când ea a fost la fiii lui Ismāʿīl, l-au invidiat pe Trimisul lui Allah ﷺ, cu toate că știau că el este Trimisul lui Allah. Înțelegerea și cunoașterea nu le-au folosit.