Ai o întrebare despre acest pasaj?

Unul este acela în care dovada se arată de partea uneia dintre cele două păreri. Atunci trebuie primită părerea susținută de dovadă și lăsată cea care nu este susținută de ea. Părerile juriștilor se cântăresc în lumina dovezii: ceea ce este arătat de dovadă trebuie primit, iar ceea ce i se împotrivește trebuie lăsat. Învățatul care depune efort de interpretare, dar nu a ajuns la ceea ce este corect și s-a împotrivit dovezii, trebuie să primească adevărul și să revină la ceea ce este corect. Nu îi este îngăduit să stăruie în interpretarea greșită și nici nouă nu ne este îngăduit să îl urmăm în ea. Imamii ne îndeamnă la aceasta și spun: cântăriți vorbele noastre în lumina Cărții și a Sunnei. Imamul Abū Ḥanīfah — Allah să aibă milă de el — spune: „Dacă vine un hadith de la Trimisul ﷺ, îl primim cu cea mai mare cinstire. Dacă vine o relatare de la companionii Trimisului lui Allah ﷺ, o primim cu cea mai mare cinstire. Iar dacă vine o relatare de la urmașii companionilor, noi suntem oameni și ei sunt oameni.” Acestea sunt cuvintele imamului Abū Ḥanīfah, cel dintâi dintre cei patru imami.