Ai o întrebare despre acest pasaj?

خَصْلَتَانِ ـ أَوْ خَلَّتَانِ ـ لاَ يُحَافِظُ عَلَيْهِمَا عَبْدٌ مُسْلِمٌ إِلاَّ دَخَلَ الجَنَّةَ، هُمَا يَسِيرٌ وَمَنْ يَعْمَلُ بهِمَا قَلِيلٌ؛ يُسَبِّحُ فِي دُبُرِ كُلِّ صَلاَةٍ عَشْراً، وَيَحْمَدُ عَشْراً، وَيُكَبِّرُ عَشْراً، فَذَلِكَ خَمْسُونَ وَمَائَةٍ باللِّسَانِ، وَأَلْفٌ وَخَمْسِمِائَةٍ فِي المِيزَانِ، وَيُكَبِّرُ أَرْبَعاً وَثَلاَثِينَ إِذا أَخَذَ مَضْجِعَهُ، وَيَحْمَدُ ثَلاَثاً وَثَلاَثِينَ، وَيُسَبِّحُ ثَلاَثاً وَثَلاَثِينَ، فَذَلِكَ مِائَةٌ باللِّسَانِ، وَأَلْفٌ فِي المِيزَانِ، فَلَقَدْ رَأَيْتُ رَسُولَ اللهِ صلى الله عليه وسلم يَعْقِدُهَا بيَدِهِ. قَالُوا: يَا رَسُولَ اللهِ كَيْفَ هُمَا يَسِيرٌ وَمَنْ يَعْمَلُ بهِمَا قَلِيلٌ؟ قَالَ: يَأْتِي أَحَدَكُمُ الشَّيْطَانُ فِي مَنَامِهِ فَيُنَوِّمُهُ قَبْلَ أَنْ يَقُولَهُ، وَيَأْتِيهِ فِي صَلاَتِهِ فَيُذَكِّرُهُ حَاجَةً قَبْلَ أَنْ يَقُولَهَا

„Sunt două deprinderi — sau: două însușiri — în care niciun rob musulman nu stăruie fără să intre în Paradis. Ele sunt ușoare, dar puțini sunt cei care le împlinesc: după fiecare rugăciune să-L slăvească pe Allah de zece ori, să-L laude de zece ori și să-L preamărească de zece ori. Acestea sunt o sută cincizeci pe limbă și o mie cinci sute în balanță. Când se așază în pat, să-L preamărească de treizeci și patru de ori, să-L laude de treizeci și trei de ori și să-L slăvească de treizeci și trei de ori. Acestea sunt o sută pe limbă și o mie în balanță.” Relatatorul a spus: „L-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ numărându-le cu mâna sa.” Ei au întrebat: „O, Trimis al lui Allah, cum se face că sunt ușoare, dar puțini sunt cei care le împlinesc?” El a răspuns: „Șeitan vine la unul dintre voi când merge la culcare și îl adoarme înainte de a le rosti; și vine la el în timpul rugăciunii și îi amintește de o nevoie, înainte ca el să le rostească.”^[122]