Ai o întrebare despre acest pasaj?

Omul își începe astfel ruga pentru îndepărtarea strâmtorării prin tawḥīd: „O, Allah, numai în îndurarea Ta îmi pun speranța”, adică o nădăjduiesc de la Tine, o cer de la Tine și nu o cer de la nimeni în afară de Tine. „Nu mă lăsa în seama mea nici cât o clipire de ochi” arată deplina nevoie a robului de Allah în fiecare clipă și în fiecare stare de nemișcare. Tu ai nevoie de Allah chiar și cât clipești; ai nevoie de El în toate treburile tale și nu te poți lipsi de Stăpânul tău. Allah însă nu are nevoie de tine în nicio privință, iar tu ai nevoie de El în toate privințele. De aceea spui: „Nu mă lăsa în seama mea nici cât o clipire de ochi.”