Ai o întrebare despre acest pasaj?

Pricina este teama de ispita intrării la ei. Când omul este departe de ei, sufletul îl poate face să creadă că le va porunci binele, îi va opri de la rău și le va vorbi cu asprime. Dar când îi vede de aproape, sufletul se apleacă spre ei, căci iubirea de prestigiu este ascunsă în suflet. Sufletul îi înfrumusețează aceasta, precum și lingușirea și purtarea blândă față de ei. Poate ajunge să se aplece spre ei și să-i iubească, mai ales dacă îl tratează cu bunăvoință, îl cinstesc, iar el primește aceasta. Așa i s-a întâmplat fiului lui Ṭāwūs cu unul dintre conducători, în prezența tatălui său, Ṭāwūs, care l-a mustrat pentru ceea ce făcuse.