Ai o întrebare despre acest pasaj?

Șeicul Islamului Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el — a spus: „Cererea de iertare îl scoate pe rob de la fapta urâtă la fapta iubită, de la fapta cu lipsuri la fapta deplină și îl înalță de la rangul de jos la unul mai înalt și mai desăvârșit. Cel care Îl adoră pe Allah și Îl cunoaște dobândește, în fiecare zi, ba chiar în fiecare oră, ba chiar în fiecare clipă, mai multă cunoaștere despre Allah și o înțelegere mai limpede a religiei Sale și a robiei față de El, astfel încât simte aceasta când mănâncă și bea, când doarme și este treaz, în vorbele și faptele sale. El își vede neajunsurile în prezența inimii sale la treptele înalte și în împlinirea dreptului acestora. De aceea, are nevoie să ceară iertare în ceasurile nopții și la capetele zilei; ba chiar are o nevoie necontenită de aceasta, în vorbe și în stări, în absență și în prezență, datorită foloaselor sale, atragerii binelui și îndepărtării răului, precum și pentru a cere sporirea puterii în faptele inimii și ale trupului, întemeiate pe certitudine și credință.”^[176]