Ai o întrebare despre acest pasaj?

Legiuitorul a legat judecata necredinței de părăsirea rugăciunii, nu de tăgăduirea ei, și a legat frăția în religie de împlinirea rugăciunii, nu de recunoașterea obligativității ei. Allah Preaînaltul nu a spus: „Dacă se căiesc și recunosc obligativitatea rugăciunii.” Nici Profetul, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, nu a spus: „Între om și politeism și necredință se află tăgăduirea obligativității rugăciunii”, ori: „Legământul dintre noi și ei este recunoașterea obligativității rugăciunii; cine îi tăgăduiește obligativitatea a devenit necredincios.”