Ai o întrebare despre acest pasaj?

În Carte și Sunnah nu s-a arătat că acela care părăsește rugăciunea nu este necredincios ori că este credincios. Ceea ce s-a arătat, cel mult, sunt texte despre virtutea tawḥīdului, a mărturisirii că nu există altă divinitate vrednică de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, și despre răsplata acesteia. Acestea fie sunt restrânse prin condiții aflate chiar în text, incompatibile cu părăsirea rugăciunii, fie se referă la împrejurări anume în care omul este scuzat pentru neîmplinirea ei, fie sunt generale și se înțeleg în lumina dovezilor privind necredința celui care părăsește rugăciunea. Aceste dovezi sunt particulare, iar particularul are întâietate față de general.