Ai o întrebare despre acest pasaj?

În Coranul cel Nobil sunt mai mult de optzeci de versete în care este pomenită fapta bună. În șaptezeci și trei dintre ele, ea este alăturată credinței. Acest număr mare de pomeniri ale faptei bune împreună cu credința, urmate de pomenirea răsplății și a retribuției — dobândirea iertării lui Allah, Slăvitul și Preaînaltul, a mulțumirii Sale, a fericirii în această lume și în Viața de Apoi, a unei vieți tihnite, a iertării și a îndurării, precum și a altor roade și urmări pe care le dobândesc credincioșii care săvârșesc fapte bune — arată limpede locul faptei bune și rangul ei înalt. Aceasta sporește râvna robului credincios pentru fapta bună: ori de câte ori musulmanul ia aminte la aceste foloase, roade și urmări, îi sporesc grija și dorința. Dacă le pierde din vedere, slăbește și se îndeletnicește cu lucruri neînsemnate și mărunte. Iar dacă stăruie astfel până când viața i se sfârșește, va regreta atunci când regretul nu mai folosește.