Ai o întrebare despre acest pasaj?

[345] Șeicul ʿAbd al-Raḥmān al-Saʿdī a spus în al-Irshād, p. 148: Sunt trei situații care atrag răspunderea pentru vieți și bunuri: Prima: stăpânirea abuzivă; criteriul este orice persoană care pune mâna pe bunul altuia pe nedrept. A doua: acțiunea directă; cine nimicește fără drept o viață sau un bun, intenționat, din uitare ori din necunoaștere, răspunde. A treia: provocarea indirectă; cine face ceea ce nu are dreptul să facă în proprietatea altuia ori pe drumuri sau provoacă distrugerea printr-un act neautorizat, iar din pricina lui piere ceva, răspunde. Dacă se întâlnesc autorul direct și cel indirect, răspunderea este a autorului direct; dacă nu poate fi tras la răspundere, răspunde cel indirect. Sfârșitul citatului, cu adaptare. Folos: Dacă un animal se află în proprietatea sau posesia cuiva, vătămările provocate de el altora nu atrag, în principiu, despăgubire, potrivit cuvintelor Profetului ﷺ: «Vătămarea animalului este fără despăgubire.» Excepție face proprietarul care l-a luat pe nedrept, animalul cunoscut ca vătămător când proprietarul este neglijent, distrugerea pe timp de noapte, animalul manevrat de proprietar sau lăsarea lui lângă ceea ce distruge în mod obișnuit. În aceste cazuri există depășirea limitelor și obligația despăgubirii. Nūr al-Baṣāʾir, p. 37.