Ai o întrebare despre acest pasaj?

Șeicul nostru, marele învățat ʿAbd al-Raḥmān ibn Nāṣir al-Saʿdī, este dintre cei cărora Allah le-a dăruit înțelegerea religiei. Aceasta a devenit preocuparea sa de căpetenie în cea mai mare parte a timpului: învăța și îi învăța pe alții, studia, preda și scria. Printre cele mai însemnate lucrări ale sale de jurisprudență se află Manhaj al-sālikīn wa-tawḍīḥ al-fiqh fī al-dīn, o carte concisă în cuvinte, dar cuprinzătoare în înțelesuri. Allah să aibă milă de el! S-a preocupat de ea înainte de a o scrie, a îngrijit-o în timpul alcătuirii și a prețuit-o după încheiere. Le-o lăuda elevilor săi, îndemnându-i să o memoreze, să o studieze, să o învețe și să o predea. Mi-a trimis despre ea o scrisoare datată 13 Muḥarram 1360 H, pe când eram judecător la Abū ʿArīsh. În ea spunea: „Am prescurtat-o până a devenit mai mică decât toate rezumatele pe care le cunoașteți: rezumatul al-Muqniʿ, al-ʿUmdah și Akhṣar al-mukhtaṣarāt. Este mai mică decât toate, deoarece ne-am limitat la ceea ce este necesar în fiecare capitol. Cu toate acestea, este limpede și cuprinde dovada…” Sfârșitul citatului din al-Ajwibah al-nāfiʿah.^[2]