Ai o întrebare despre acest pasaj?

فلا شكَّ ولا ريبَ أنَّ السبب الأعظم الذي نشأ منه هذا الاعتقاد في الأموات هو ما زيَّنه الشيطانُ للناس من رَفع القبور، ووضع الستور عليها، وتجصيصها وتزيينها بأبلغ زينة، وتحسينها بأكمل تحسين، فإنَّ الجاهل إذا وقعت عينُه على قبر من القبور قد بُنيت عليه قبة فدخلها، ونظر على القبور الستور الرائعة، والسُّرُجَ المتلألئة، وقد سطعت حوله مَجامرُ الطِّيب، فلا شكَّ ولا ريبَ أنَّه يَمتلئُ قلبُه تعظيماً لذلك القبر، ويَضيق ذهنه عن تصوُّر ما لهذا الميت من المنزلة، ويدخله مِن الروعة والمهابة ما يزرع في قلبه من العقائد الشيطانية، التي هي من أعظم مكائد الشيطان للمسلمين، وأشدِّ وسائله إلى ضلال العباد، ما يُزلزلُه عن الإسلام قليلاً قليلاً، حتى يطلب من صاحب ذلك القبر ما لا يقدر عليه إلَّا الله سبحانه، فيصير في عداد المشركين، وقد يحصل له هذا الشرك بأوَّل رؤية لذلك القبر الذي صار على تلك الصفة، وعند أوَّل زَوْرَة له؛ إذ لا بدَّ أن يخطر بباله أنَّ هذه العنايةَ البالغة من الأحياء بمثل هذا الميت لا تكون إلَّا لفائدة يرجونها منه، إما دنيوية أو أخروية، فيستصغرُ نفسَه بالنسبة إلى مَن يراه من أشباه العلماء زائراً لذلك القبر، وعاكفاً عليه ومتمَسِّحاً بأركانه

„Fără îndoială, cea mai mare cauză din care s-a născut această credință în cei morți este ceea ce Șeitan le-a înfrumusețat oamenilor: înălțarea mormintelor, așezarea de acoperăminte peste ele, tencuirea lor, împodobirea lor cu cea mai mare podoabă și înfrumusețarea lor în chipul cel mai desăvârșit. Când ochii unui neștiutor cad asupra unui mormânt deasupra căruia s-a construit o cupolă, iar el intră acolo și vede pe morminte acoperămintele minunate, lămpile strălucitoare și cădelnițele din jur care răspândesc mireasmă, fără îndoială inima lui se umple de slăvire față de acel mormânt. Mintea sa nu mai poate cuprinde rangul pe care și-l închipuie pentru acel mort. Este pătruns de uimire și teamă, care sădesc în inima sa credințe șeitănești, dintre cele mai mari uneltiri ale lui Șeitan împotriva musulmanilor și dintre cele mai puternice mijloace prin care îi rătăcește pe robi. Acestea îl smulg puțin câte puțin din Islam, până când cere de la cel aflat în acel mormânt ceea ce numai Allah Preaslăvitul poate împlini. Astfel ajunge în rândul politeiștilor. Acest politeism se poate naște în el chiar de la prima vedere a mormântului ajuns în acea stare și de la prima vizită, fiindcă îi va trece neapărat prin minte că o asemenea grijă ieșită din comun a celor vii pentru un astfel de mort nu poate avea decât pricina unui folos pe care îl speră de la el, fie în această lume, fie în Viața de Apoi. Se socotește pe sine neînsemnat în raport cu cei pe care îi vede, oameni care par a fi învățați, vizitând acel mormânt, stăruind lângă el și atingându-i colțurile.”

Al-Shawkānī, Sharḥ al-Ṣudūr bi-Taḥrīm Rafʿ al-Qubūr