Ai o întrebare despre acest pasaj?

**A doua:** spune aceste cuvinte după ce a renunțat la neascultare în inima sa, prin hotărârea și intenția sa. Majoritatea învățaților îngăduie celui care se căiește să spună „Mă căiesc înaintea lui Allah” și îi îngăduie robului să Îi făgăduiască Domnului său că nu se va mai întoarce niciodată la neascultare. Hotărârea aceasta este obligatorie, iar el spune adevărul despre ceea ce a hotărât în acel moment. S-a arătat mai înainte că una dintre condițiile primirii căinței robului este hotărârea de a nu se întoarce la păcat. Dacă hotărârea lui este sinceră, căința îi este primită. Dacă se întoarce din nou la păcat, are nevoie de o nouă căință pentru ca păcatul să îi fie iertat.