Text integral · Pasaje · 42
Însemnătatea cererii de iertare
بسم الله الرحمن الرحيم
În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.
Cererea de iertare are un loc măreț în religie, iar cei care cer iertare au la Allah răsplăți alese. Roadele cererii de iertare și urmările ei bune în viața de aici și în Viața de Apoi sunt atât de multe, încât numai Allah le poate număra. De aceea, sunt numeroase textele coranice și hadithurile profetice care îndrumă spre cererea de iertare, îndeamnă la ea și arată virtutea ei și mărimea răsplății sale. Allah Preaînaltul spune:
وَمَن يَعْمَلْ سُوٓءًا أَوْ يَظْلِمْ نَفْسَهُۥ ثُمَّ يَسْتَغْفِرِ ٱللَّهَ يَجِدِ ٱللَّهَ غَفُورًا رَّحِيمًا
Cine face un rău sau se nedreptățește pe sine, apoi Îi cere iertare lui Allah, Îl va găsi pe Allah Iertător, Îndurător.
Coran, al-Nisāʾ 4:110
وَٱلَّذِينَ إِذَا فَعَلُوا۟ فَـٰحِشَةً أَوْ ظَلَمُوٓا۟ أَنفُسَهُمْ ذَكَرُوا۟ ٱللَّهَ فَٱسْتَغْفَرُوا۟ لِذُنُوبِهِمْ وَمَن يَغْفِرُ ٱلذُّنُوبَ إِلَّا ٱللَّهُ
Cei care, atunci când săvârșesc o faptă rușinoasă sau se nedreptățesc pe ei înșiși, își amintesc de Allah și cer iertare pentru păcatele lor — și cine iartă păcatele în afară de Allah?
Coran, Āl ʿImrān 3:135 (fragment)
وَمَا كَانَ ٱللَّهُ مُعَذِّبَهُمْ وَهُمْ يَسْتَغْفِرُونَ
Allah nu îi va pedepsi cât timp ei cer iertare.
Coran, al-Anfāl 8:33 (fragment)
Allah Preaînaltul spune despre Nūḥ, pacea fie asupra lui:
فَقُلْتُ ٱسْتَغْفِرُوا۟ رَبَّكُمْ إِنَّهُۥ كَانَ غَفَّارًا يُرْسِلِ ٱلسَّمَآءَ عَلَيْكُم مِّدْرَارًا وَيُمْدِدْكُم بِأَمْوَٰلٍ وَبَنِينَ وَيَجْعَل لَّكُمْ جَنَّـٰتٍ وَيَجْعَل لَّكُمْ أَنْهَـٰرًا
Am spus: „Cereți iertare Domnului vostru, căci El este Mult Iertător! El va trimite asupra voastră ploaie din belșug, vă va dărui averi și fii și vă va da grădini și râuri.”
Coran, Nūḥ 71:10–12
Versetele cu acest înțeles sunt numeroase. Ele arată însemnătatea cererii de iertare și felurimea foloaselor și a roadelor ei.
S-a transmis de la al-Ḥasan al-Baṣrī, Allah să aibă milă de el: „Un om i s-a plâns de secetă, iar el i-a spus: «Cere-I iertare lui Allah!» Altul i s-a plâns de sărăcie, iar el i-a spus: «Cere-I iertare lui Allah!» Altul i s-a plâns că grădina i se uscase, iar el i-a spus: «Cere-I iertare lui Allah!» Altul i s-a plâns că nu avea copii, iar el i-a spus: «Cere-I iertare lui Allah!»” Apoi le-a recitat spusa lui Allah Preaînaltul despre Nūḥ, pacea fie asupra lui:
فَقُلْتُ ٱسْتَغْفِرُوا۟ رَبَّكُمْ إِنَّهُۥ كَانَ غَفَّارًا يُرْسِلِ ٱلسَّمَآءَ عَلَيْكُم مِّدْرَارًا وَيُمْدِدْكُم بِأَمْوَٰلٍ وَبَنِينَ وَيَجْعَل لَّكُمْ جَنَّـٰتٍ وَيَجْعَل لَّكُمْ أَنْهَـٰرًا
Am spus: „Cereți iertare Domnului vostru, căci El este Mult Iertător! El va trimite asupra voastră ploaie din belșug, vă va dărui averi și fii și vă va da grădini și râuri.”1
Coran, Nūḥ 71:10–12
„Adică, dacă vă căiți înaintea lui Allah, Îi cereți iertare și Îi dați ascultare, El vă va înmulți mijloacele de trai, vă va adăpa cu binecuvântările cerului, va face să răsară pentru voi din binecuvântările pământului, vă va crește culturile și va spori laptele animalelor voastre. «Vă va dărui averi și fii», adică vă va da averi și copii; vă va da grădini cu felurite roade, străbătute de râuri curgătoare.”2
Aceasta arată mărimea foloaselor cererii de iertare, mulțimea binelui pe care îl aduce și felurimea roadelor ei.
Roadele menționate aici se numără printre cele pe care robul le dobândește în viața de aici: bine din belșug, daruri alese și roade felurite. Cât despre ceea ce vor dobândi cei care cer iertare în Ziua Învierii — răsplată îmbelșugată și măreață, milă, iertare, eliberare de Foc și izbăvire de pedeapsă —, numai Allah Preaînaltul poate număra toate acestea.
Ibn Mājah a relatat în Sunan-ul său de la ʿAbd Allāh ibn Busr, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
طوبى لمن وجد في صحيفته استغفارا كثيرا
„Ferice de cel care găsește în registrul faptelor sale multă cerere de iertare!”3
Lanțul său de transmitere este autentic.
Al-Ṭabarānī a relatat în al-Awsaṭ, iar al-Ḍiyāʾ al-Maqdisī în al-Aḥādīth al-Mukhtārah, de la al-Zubayr, Allah să fie mulțumit de el, că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:
من أحب أن تسره صحيفته فليكثر فيها من الاستغفار
„Cine dorește să se bucure de registrul faptelor sale să înmulțească în el cererea de iertare!”4
Abū Dāwūd, al-Tirmidhī și alții au relatat de la Bilāl ibn Yasār ibn Zayd, de la tatăl său, de la bunicul său, că acesta l-a auzit pe Profet ﷺ spunând:
من قال: أستغفر الله الذي لا إله إلا هو الحي القيوم وأتوب إليه، غفر له، وإن كان فر من الزحف
„Cine spune: «Îi cer iertare lui Allah, în afară de Care nu există altă divinitate demnă de adorare, Cel Viu, Cel Care Se susține pe Sine și susține toate, și mă întorc la El cu căință», va fi iertat, chiar dacă a fugit de pe câmpul de luptă.”5
Acest hadith arată că cererea de iertare șterge păcatele, fie ele mari sau mici, căci fuga de pe câmpul de luptă se numără printre păcatele mari.
**Trebuie însă să știm că aici este vorba despre cererea de iertare însoțită de renunțarea la stăruința în păcat.** Atunci ea este o căință sinceră, care șterge ceea ce a fost înaintea ei. Dacă omul spune numai cu limba „Îi cer iertare lui Allah”, fără să înceteze păcatul, el Îl roagă pe Allah să îl ierte, ca atunci când spune: „O, Allah, iartă-mă!” Aceasta este o cerere de iertare adresată lui Allah și o rugă pentru ea; are, așadar, același statut ca celelalte rugi către Allah și există nădejde să fie primită.
Învățații au arătat că cel care spune „Îi cer iertare lui Allah și mă întorc la El cu căință” se poate afla în două stări:
**Prima:** spune aceste cuvinte, dar în inima sa stăruie în păcat. El minte când spune „mă întorc la El cu căință”, fiindcă nu se căiește. Căința nu poate exista împreună cu stăruința robului în păcat.
**A doua:** spune aceste cuvinte după ce a renunțat la neascultare în inima sa, prin hotărârea și intenția sa. Majoritatea învățaților îngăduie celui care se căiește să spună „Mă căiesc înaintea lui Allah” și îi îngăduie robului să Îi făgăduiască Domnului său că nu se va mai întoarce niciodată la neascultare. Hotărârea aceasta este obligatorie, iar el spune adevărul despre ceea ce a hotărât în acel moment. S-a arătat mai înainte că una dintre condițiile primirii căinței robului este hotărârea de a nu se întoarce la păcat. Dacă hotărârea lui este sinceră, căința îi este primită. Dacă se întoarce din nou la păcat, are nevoie de o nouă căință pentru ca păcatul să îi fie iertat.
De aceea, cât timp robul procedează astfel — de fiecare dată când păcătuiește se căiește și de fiecare dată când greșește cere iertare —, este îndreptățit să nădăjduiască iertarea, chiar dacă păcatul și căința se repetă.
Al-Bukhārī și Muslim au relatat de la Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el, că Profetul ﷺ, transmițând de la Domnul său, Cel Măreț și Preaînalt, a spus:
„Un rob a săvârșit un păcat și a spus: «O, Allah, iartă-mi păcatul!» Atunci El, Binecuvântatul și Preaînaltul, a spus: «Robul Meu a săvârșit un păcat și a știut că are un Domn Care iartă păcatul și pedepsește pentru el.» Apoi a păcătuit din nou și a spus: «O, Doamne, iartă-mi păcatul!» Atunci El, Binecuvântatul și Preaînaltul, a spus: «Robul Meu a săvârșit un păcat și a știut că are un Domn Care iartă păcatul și pedepsește pentru el.» Apoi a păcătuit din nou și a spus: «O, Doamne, iartă-mi păcatul!» Atunci El, Binecuvântatul și Preaînaltul, a spus: «Robul Meu a săvârșit un păcat și a știut că are un Domn Care iartă păcatul și pedepsește pentru el. Fă ceea ce voiești, căci te-am iertat!»”6
Adică atât timp cât rămâi căindu-te, rugându-te cu smerenie și întorcându-te la Allah.
Aceasta este o căință primită, chiar dacă păcatul se repetă. De fiecare dată când robul se căiește din nou îndeplinind condițiile căinței, ea îi este primită. **Cererea de iertare fără căință nu implică însă în mod necesar iertarea;** ea este una dintre cauzele prin care se nădăjduiește iertarea.
Robul nu trebuie să își piardă nădejdea în mila lui Allah, oricât de mari, numeroase și felurite i-ar fi păcatele. Poarta căinței, a iertării și a milei este larg deschisă. Allah spune:
قُلْ يَـٰعِبَادِىَ ٱلَّذِينَ أَسْرَفُوا۟ عَلَىٰٓ أَنفُسِهِمْ لَا تَقْنَطُوا۟ مِن رَّحْمَةِ ٱللَّهِ ۚ إِنَّ ٱللَّهَ يَغْفِرُ ٱلذُّنُوبَ جَمِيعًا ۚ إِنَّهُۥ هُوَ ٱلْغَفُورُ ٱلرَّحِيمُ
Spune: „O, robi ai Mei care ați întrecut măsura față de voi înșivă, nu vă pierdeți nădejdea în mila lui Allah! Allah iartă toate păcatele. El este Iertătorul, Îndurătorul.”
Coran, al-Zumar 39:53
Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Cine îi face pe robii lui Allah să își piardă nădejdea în căință după acest verset a tăgăduit Cartea lui Allah, Cel Măreț și Preaînalt.”7
أَلَمْ يَعْلَمُوٓا۟ أَنَّ ٱللَّهَ هُوَ يَقْبَلُ ٱلتَّوْبَةَ عَنْ عِبَادِهِۦ
Oare nu știu ei că Allah primește căința robilor Săi?
Coran, al-Tawbah 9:104 (fragment)
وَمَن يَعْمَلْ سُوٓءًا أَوْ يَظْلِمْ نَفْسَهُۥ ثُمَّ يَسْتَغْفِرِ ٱللَّهَ يَجِدِ ٱللَّهَ غَفُورًا رَّحِيمًا
Cine face un rău sau se nedreptățește pe sine, apoi Îi cere iertare lui Allah, Îl va găsi pe Allah Iertător, Îndurător.
Coran, al-Nisāʾ 4:110
Allah Preaînaltul a spus despre fățarnici:
إِنَّ ٱلْمُنَـٰفِقِينَ فِى ٱلدَّرْكِ ٱلْأَسْفَلِ مِنَ ٱلنَّارِ وَلَن تَجِدَ لَهُمْ نَصِيرًا إِلَّا ٱلَّذِينَ تَابُوا۟
Fățarnicii se vor afla în adâncul cel mai de jos al Focului și nu vei găsi pentru ei niciun sprijinitor. Fac excepție cei care se căiesc.
Coran, al-Nisāʾ 4:145–146 (până la începutul versetului 146)
Despre creștini a spus:
لَّقَدْ كَفَرَ ٱلَّذِينَ قَالُوٓا۟ إِنَّ ٱللَّهَ ثَالِثُ ثَلَـٰثَةٍ ۘ وَمَا مِنْ إِلَـٰهٍ إِلَّآ إِلَـٰهٌ وَٰحِدٌ ۚ وَإِن لَّمْ يَنتَهُوا۟ عَمَّا يَقُولُونَ لَيَمَسَّنَّ ٱلَّذِينَ كَفَرُوا۟ مِنْهُمْ عَذَابٌ أَلِيمٌ أَفَلَا يَتُوبُونَ إِلَى ٱللَّهِ وَيَسْتَغْفِرُونَهُۥ ۚ وَٱللَّهُ غَفُورٌ رَّحِيمٌ
Au căzut în necredință cei care spun: „Allah este al treilea din trei”, când nu există decât un singur Dumnezeu. Dacă nu încetează să spună aceasta, pe cei dintre ei care nu cred îi va atinge o pedeapsă dureroasă. Oare nu se întorc ei la Allah cu căință și nu Îi cer iertare? Allah este Iertător, Îndurător.
Coran, al-Māʾidah 5:73–74
Iar despre necredincioși a spus:
إِنَّ ٱلَّذِينَ فَتَنُوا۟ ٱلْمُؤْمِنِينَ وَٱلْمُؤْمِنَـٰتِ ثُمَّ لَمْ يَتُوبُوا۟
Cei care i-au chinuit pe credincioși și pe credincioase, apoi nu s-au căit…
Coran, al-Burūj 85:10 (fragment)
Al-Ḥasan al-Baṣrī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Priviți această generozitate și dărnicie: i-au ucis pe cei apropiați Lui, iar El îi cheamă la căință și iertare!”8
Cât de măreț este harul lui Allah și cât de largi sunt darurile și iertarea Sa! Îl rugăm pe El, Slăvitul, să ne cuprindă în îngăduința Sa și să ne dăruiască iertarea Sa. El este Iertătorul, Îndurătorul.
Notele originale
Menționat de al-Ḥāfiẓ în Fatḥ al-Bārī (11/98).
Ibn Kathīr, Tafsīr al-Qurʾān al-ʿAẓīm (8/260).
Sunan Ibn Mājah (3818). Învățatul al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ (3930).
Al-Awsaṭ (839) și al-Aḥādīth al-Mukhtārah (892). Învățatul al-Albānī, Allah să aibă milă de el, l-a socotit bun în al-Silsilah al-Ṣaḥīḥah (2299).
Sunan Abī Dāwūd (1517) și Sunan al-Tirmidhī (3577).
Ṣaḥīḥ al-Bukhārī (7507) și Ṣaḥīḥ Muslim (2758).
Menționat de Ibn Kathīr în Tafsīr-ul său (4/59).
A se vedea: Ibn Kathīr, Tafsīr (4/58).