Ai o întrebare despre acest pasaj?

Am spus deja că hotărârea este o taină ascunsă, pe care nu o poți cunoaște. Acum te afli între două căi: una te duce la izbăvire, izbândă, fericire și cinste, iar cealaltă la pierzanie, regret și înjosire. Stai între ele și ai de ales. Nimeni din fața ta nu te împiedică să urmezi calea din dreapta ori calea din stânga. Dacă voiești, mergi pe aceasta, iar dacă voiești, pe cealaltă. De ce urmezi calea din stânga și spui apoi că ți-a fost predestinată? Nu s-ar cuveni să urmezi calea din dreapta și să spui că ea ți-a fost predestinată? Dacă ai vrea să călătorești într-un oraș și ai avea înainte două drumuri, unul amenajat, scurt și sigur, iar celălalt neamenajat, lung și primejdios, te-am vedea alegându-l pe cel amenajat, scurt și sigur. Nu l-ai urma pe cel neamenajat, lung și nesigur. Așa este în privința drumului material; calea sufletească îi este asemenea și nu se deosebește deloc de el. Dar uneori sufletele și patimile sunt cele care stăpânesc și biruie rațiunea. Credinciosul trebuie să-și lase rațiunea să-i biruie patima. Când își urmează rațiunea, aceasta, în sensul ei adevărat, îl oprește de la ceea ce îi dăunează și îl îndreaptă spre ceea ce îi este de folos și îl bucură.