Ai o întrebare despre acest pasaj?

131. Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, le-a spus unor oameni pe care i-a auzit disputându-se asupra religiei: „Oare nu știți că Allah are slujitori pe care teama de El i-a făcut să tacă, fără să fie surzi sau muți? Ei sunt învățați, elocvenți, cu vorbire limpede și oameni de seamă, cunoscători ai zilelor lui Allah. Însă, atunci când își amintesc de măreția lui Allah, mințile li se tulbură, inimile li se frâng și limbile li se opresc. Când își revin din acea stare, se grăbesc spre Allah prin fapte curate. Se socotesc printre cei neglijenți, deși sunt înțelepți și puternici, și printre cei rătăciți și păcătoși, deși sunt drepți și nevinovați. Ei nu socotesc prea mult nici ceea ce fac din belșug pentru El și nu se mulțumesc cu puțin. Nu se laudă înaintea Lui cu faptele lor. Oriunde îi întâlnești, sunt preocupați, plini de grijă, de sfială și de teamă.”