Ai o întrebare despre acest pasaj?

În alt loc, vorbind despre crezul șeicului în privința declarării necredinței, spune: „…El nu declară necredincios decât pe cel care săvârșește lucruri pentru care musulmanii au căzut de acord că autorul lor este necredincios: politeismul major, necredința în versetele lui Allah și în trimișii Săi ori în ceva dintre acestea, după ce dovada a fost adusă și i-a fost comunicată în mod corespunzător. Un exemplu este declararea necredinței celui care i-a adorat pe oamenii drepți, i-a invocat alături de Allah și i-a făcut egali ai Lui în ceea ce I se cuvine din partea făpturilor Sale în materie de adorare și de dumnezeire.”