Ai o întrebare despre acest pasaj?

Dintre karāmāt stabilite prin Qurʾān și Sunnah pentru cei din trecut este povestea Aṣḥāb al-Kahf. Ei au trăit într-un popor mushrik, dar au crezut în Allah și s-au temut că oamenii îi vor birui și îi vor constrânge în religia lor. Au ieșit din sat făcând hijrah către Allah Preamăritul și Preaînaltul, iar Allah le-a pregătit o peșteră într-un munte, cu deschiderea orientată spre nord, astfel încât soarele să nu intre direct peste ei și să le strice trupurile, dar nici să nu fie lipsiți în totalitate de el. Când răsărea, soarele se îndepărta de peștera lor spre dreapta, iar când apunea trecea pe lângă ei spre stânga, în timp ce ei se aflau într-un spațiu larg al ei. Au rămas în acea peșteră trei sute de ani și încă nouă, dormind; Allah îi întorcea când spre dreapta, când spre stânga. Vara nu îi tulbura căldura, iarna nu îi rănea frigul; nu au flămânzit, nu au însetat și nu s-au săturat de somn. Aceasta este fără îndoială o karāmah. Au rămas astfel până când Allah i-a trezit, iar shirk-ul dispăruse din acel sat, astfel încât au fost salvați de el.