Ai o întrebare despre acest pasaj?

Monoteismul nu înseamnă, prin urmare, simpla recunoaștere a unicității lui Allah în stăpânire, așa cum spun învățații teologiei speculative și teoreticienii în scrierile lor de credință. Ei stabilesc că monoteismul înseamnă recunoașterea faptului că Allah este Creatorul, Dătătorul mijloacelor de trai, Cel care dă viață și Cel care aduce moartea. Ei spun: «Unul în Ființa Sa, fără a fi împărțit; unic în însușirile Sale, fără asemănător; unic în faptele Sale, fără asociat.» Acesta este tawḥīd ar-rubūbiyyah. Întoarceți-vă la oricare dintre cărțile învățaților teologiei speculative și veți vedea că ei nu depășesc acest fel de monoteism. Însă acesta nu este monoteismul cu care Allah i-a trimis pe mesageri. Simpla recunoaștere a acestuia nu-i folosește celui care o face, fiindcă și politeiștii și căpeteniile necredincioșilor îl recunoșteau, fără ca aceasta să-i scoată din necredință sau să-i facă să intre în Islam. Aceasta este o greșeală imensă. Cel care are această credință nu a adăugat nimic la credința lui Abū Jahl și Abū Lahab. Unii oameni cu pregătire susțin astăzi numai unicitatea lui Allah în stăpânire și nu abordează unicitatea Lui în dreptul de a fi adorat, tawḥīd al-ulūhiyyah. Aceasta este o mare greșeală în definirea monoteismului.