Ai o întrebare despre acest pasaj?

Dreptul părinților asupra ta este să fii bun cu ei: să le faci bine prin vorbe și fapte, cu averea și cu trupul tău. Să le împlinești porunca în ceea ce nu este neascultare față de Allah și nu-ți aduce vătămare; să le vorbești blând, să-i întâmpini cu fața senină și să-i slujești așa cum li se cuvine. Să nu te arăți supărat de ei la bătrânețe, boală sau slăbiciune și să nu socotești aceasta o povară. Vei ajunge și tu în locul lor: vei fi părinte, așa cum au fost ei, vei ajunge bătrân alături de copiii tăi, dacă îți este dat să trăiești, așa cum au ajuns ei alături de tine, și vei avea nevoie de bunătatea copiilor tăi, așa cum ei au avut nevoie de a ta. Dacă ai fost bun cu ei, bucură-te de răsplata îmbelșugată și de răsplătirea cu aceeași măsură. Celui care este bun cu părinții săi îi vor fi buni și copiii săi; iar celui care se poartă rău cu părinții săi îi vor răspunde și copiii cu răutate. Răsplata este de felul faptei: după cum faci, așa ți se va face.