Ai o întrebare despre acest pasaj?

Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el — a spus: „Hadithul despre ea este o minciună atribuită Trimisului lui Allah.” Într-adevăr, cel care o cercetează observă în ea o abatere neobișnuită chiar în raport cu rânduiala Legii. Un act de adorare fie este folositor inimii și necesar pentru îndreptarea ei, caz în care este prescris în orice timp și loc, fie nu este folositor și atunci nu este prescris. În hadithul care o descrie se spune însă că omul o face în fiecare zi sau în fiecare săptămână, lună ori o singură dată în viață. Aceasta nu are un echivalent în Lege. Faptul arată caracterul neobișnuit al relatării, atât în lanțul transmiterii, cât și în textul ei, și că acela care a considerat-o o minciună, asemenea lui Shaykh al-Islām, a avut dreptate. De aceea Shaykh al-Islām a spus: „Niciunul dintre imami nu a recomandat-o.”