Ai o întrebare despre acest pasaj?

Lui ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el —, a cărui virtute și cunoaștere sunt bine cunoscute, această Sunnah i-a rămas necunoscută. El a considerat că femeii i se cuvin întreținere și locuință și a respins relatarea Fāṭimei, din pricina posibilității ca ea să fi uitat. A spus: „Să lăsăm cuvântul Domnului nostru pentru cuvântul unei femei despre care nu știm dacă și-a amintit sau a uitat?” Aceasta înseamnă că emirul credincioșilor, ʿUmar, nu a avut încredere în această dovadă. Așa cum lui ʿUmar și altor companioni mai puțin învățați decât el, precum și succesorilor lor, li se putea întâmpla să nu fie convinși de autenticitatea unei dovezi, aceasta li se poate întâmpla și celor de după ei, până în vremea noastră și chiar până în Ziua Judecății.