Ai o întrebare despre acest pasaj?

Nu spun că fiecare învățat este ferit de greșeală. Orice om poate greși. Dacă vezi la un învățat ceva ce tu socotești greșit, ia legătura cu el și discută. Dacă îți devine limpede că adevărul este de partea lui, ești dator să-l urmezi. Dacă nu-ți devine limpede, dar găsești o justificare admisibilă pentru părerea lui, ești dator să te oprești de la atacarea lui. Dacă nu găsești nicio justificare admisibilă, avertizează împotriva acelei păreri, fiindcă nu este îngăduită încuviințarea greșelii. Dar nu-l defăima pe el, dacă este un învățat cunoscut pentru buna sa intenție. Dacă am vrea să-i defăimăm pe învățații cunoscuți pentru buna lor intenție din pricina unei greșeli într-o chestiune religioasă, am ajunge să defăimăm mari învățați. Datoria este cea amintită: dacă vezi o greșeală la un învățat, discută și vorbește cu el. Fie îți devine limpede că el are dreptate și îl urmezi, fie tu ai dreptate și te urmează el, fie lucrul nu devine limpede, iar dezacordul rămâne unul îngăduit. Atunci ești dator să te oprești de la atacarea lui. El își spune părerea, tu ți-o spui pe a ta și lauda Îi aparține lui Allah. Deosebirile de părere nu există numai în vremea noastră, ci din vremea companionilor până astăzi.