Lectură cu înțelegere
Ai o întrebare despre acest pasaj?
Verifică textul și notele de mai jos, apoi formulează întrebarea. Sursa completă va fi atașată automat mesajului trimis echipei.
Din ediția publicată
Condițiile, stâlpii și obligațiile rugăciunii
ʿAbd al-Muḥsin ibn Ḥamad al-ʿAbbād al-Badr
Ediția I · Institutul Tawhid · România · 2026 · Obligațiile rugăciunii
Printre dovezile obligației pe care Ibn Qudāmah le-a adus în Al-Mughnī se află cuvintele sale: «Abū Dāwūd a relatat de la ʿAlī ibn Yaḥyā ibn Khallād, de la unchiul său patern, de la Profet ﷺ, care a spus: „Rugăciunea niciunui om nu este deplină până când nu face abluțiunea…” — până la cuvintele: „Apoi rostește takbīr-ul și se înclină până când i se liniștesc încheieturile. Apoi spune: «Allah îl aude pe cel care Îl laudă», până când stă drept în picioare. Apoi spune: «Allah este Cel mai Mare!» și se prosternează până când se liniștește în prosternare. Apoi spune: «Allah este Cel mai Mare!» și își ridică capul până când stă drept așezat. Apoi spune: «Allah este Cel mai Mare!» și se prosternează până când i se liniștesc încheieturile. Apoi își ridică capul rostind takbīr-ul. Dacă face aceasta, rugăciunea sa este deplină.” Acesta este un text explicit asupra obligației takbīr-ului.» Hadithul se află în Sunan Abī Dāwūd (857), cu un lanț autentic de transmitere.
Întreabă despre acest pasaj
Vom verifica întrebarea în raport cu răspunsurile și sursele documentate disponibile; cazurile personale pot necesita un savant calificat.