Ai o întrebare despre acest pasaj?

Dacă li se lămurește chestiunea și li se spune: «Aceasta nu este îngăduită; Allah a spus astfel, iar Trimisul a spus astfel», li se arată dovezile, iar ei stăruie apoi în starea lor, devin necredincioși prin aceasta. În orice caz, fapta însăși este necredință și politeism major; cel care o săvârșește este însă subiectul cercetării: este declarat necredincios sau se spune că hotărârea asupra lui Îi revine lui Allah? Este posibil să fie dintre cei la care nu a ajuns chemarea, ahl al-fatrah, fiindcă nu i-a fost explicată chestiunea. Atunci are rânduiala oamenilor din perioadele fără mesaj, iar hotărârea asupra lui Îi revine lui Allah Atotputernicul și Mărețul, fiindcă învățații răi l-au indus în eroare. Sfârșitul citatului, preluat din cartea Saʿat Raḥmat Rabb al-ʿĀlamīn li-l-Juhhāl al-Mukhālifīn li-sh-Sharīʿah min al-Muslimīn, de Sayyid ibn Saʿd ad-Dīn al-Ghabāshī. La începutul cărții se află o scrisoare a șeicului ʿAbd al-ʿAzīz ibn Bāz — fie ca Allah să aibă milă de el! — către autor, datată 7/5/1403 H, care cuprinde aprobarea cărții și îngăduința de a o tipări.