Ai o întrebare despre acest pasaj?

Al treilea: pierderea facultăților mintale. Abluțiunea este anulată prin pierderea judecății din pricina nebuniei, beției, leșinului sau a somnului adânc. Dacă somnul este însă numai o ațipire în care simțirea nu se pierde — de pildă, omul stă așezat sau în picioare, ațipește, îi cade capul, apoi se trezește —, aceasta nu anulează abluțiunea. Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său (376) de la Anas — Allah să fie mulțumit de el! — că a spus: «Companionii Trimisului lui Allah ﷺ dormeau, apoi se rugau fără să facă abluțiunea.» Formularea lui Abū Dāwūd (200) este: «Companionii Trimisului lui Allah ﷺ așteptau rugăciunea de noapte până când li se plecau capetele, apoi se rugau fără să facă abluțiunea.» Aceasta arată că pierderea facultăților mintale nu este în sine o stare de impuritate rituală, ci o împrejurare în care se presupune că aceasta s-ar putea produce. Acest înțeles este arătat și de spusele Profetului ﷺ: «Ochii sunt precum legătura care ține închis orificiul anal; cel care doarme să facă abluțiunea.» Relatat de Abū Dāwūd (203), de la ʿAlī — Allah să fie mulțumit de el! Lanțul său de transmitere este ḥasan. Vezi Irwāʾ al-Ghalīl (113), unde această apreciere este transmisă de la An-Nawawī, Al-Mundhirī și Ibn aṣ-Ṣalāḥ.