Ai o întrebare despre acest pasaj?

ويتبرؤون من طريقة الروافض الذين يبغضون الصحابة ويسبونهم، وطريقة النواصب الذين يؤذون أهل البيت بقول أو عمل، ويمسكون عما جرى بين الصحابة، ويقولون: إن هذه الآثار المروية في مساويهم منها ما هو كذب، ومنها ما قد زيد فيها ونُقِص وغُيِّر عن وجهه، والصحيح منه هم فيه معذورون إما مجتهدون مصيبون، وإما مجتهدون مخطئون، وهم مع ذلك لا يعتقدون أن كل واحد من الصحابة معصوم عن كبائر الإثم وصغائره، بل يجوز عليهم الذنوب في الجملة ولهم من السوابق والفضائل ما يوجب مغفرة ما يصدر منهم ـ إن صدر ـ حتى أنه يغفر لهم من السيئات ما لا يغفر لمن بعدهم؛ لأن لهم من الحسنات التي تمحو السيئات ما ليس لمن بعدهم، وقد ثبت بقول رسول الله ﷺ أنهم خير القرون وأن المُدَّ من أحدهم إذا تصدّق به كان أفضل من جبل أحد ذهباً ممن بعدهم، ثم إذا كان قد صدر من أحدهم ذنب فيكون قد تاب منه، أو أتى بحسنات تمحوه، أو غفر له بفضل سابقته، أو بشفاعة محمد ﷺ الذي هم أحق الناس بشفاعته، أو ابتلي ببلاء في الدنيا كفّر به عنه

Ei se dezic de calea rāfiḍiților, care îi urăsc și îi insultă pe companioni, și de calea nawāṣibilor, care rănesc familia Profetului prin vorbe sau fapte. Ei se abțin de la discuții despre cele petrecute între companioni și spun: dintre relatările transmise despre cusururile lor, unele sunt minciuni, iar în altele s-a adăugat, s-a scos sau s-a schimbat sensul. În privința celor autentice, companionii sunt scuzați: fie au depus efort de judecată și au ajuns la adevăr, fie au depus efort de judecată și au greșit. Cu toate acestea, ei nu cred că fiecare companion este ferit de păcatele mari și de cele mici. În general, este posibil ca ei să fi săvârșit păcate. Dar au asemenea fapte timpurii și merite, încât acestea cer iertarea a ceea ce ar fi putut săvârși — dacă au săvârșit ceva —, până într-acolo încât li se iartă rele care nu le sunt iertate celor de după ei. Aceasta pentru că ei au fapte bune care șterg faptele rele, pe care cei de după ei nu le au. S-a statornicit prin cuvintele Trimisului lui Allah ﷺ că ei sunt cea mai bună generație și că un mudd dăruit de unul dintre ei este mai bun decât aur cât muntele Uḥud dăruit de cineva venit după ei. Apoi, dacă vreunul dintre ei a săvârșit un păcat, este posibil să se fi căit de el, să fi făcut fapte bune care îl șterg, să fi fost iertat datorită meritelor sale timpurii ori prin mijlocirea lui Muḥammad ﷺ — ei fiind cei mai îndreptățiți la mijlocirea sa — sau să fi fost încercat în această lume printr-o suferință prin care păcatul i-a fost ispășit.

Ibn Taymiyya, al-ʿAqīda al-wāsiṭiyya