Ai o întrebare despre acest pasaj?

Shaykhul nostru — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — considera și credea că acela care săvârșește shirk major, îndreptând un tip de adorare către altcineva decât Allah, ori comite kufr major în privința rubūbiyyah-ului Său — precum cel care crede că există un creator în afară de Allah — este mushrik și kāfir prin kufr major, care îl scoate din religie. El nu este dintre musulmani. Evreii și creștinii, precum și orice persoană care nu a intrat în religia Islamului, sunt necredincioși. Cel care nu îl declară kāfir pe un asemenea om sau se îndoiește de kufr-ul lui este, la rândul său, kāfir asemenea lui. Shaykhul aplica verdictul de kufr asupra persoanei înseși, în mod individual, deși nu hotăra în privința ei că este cu certitudine în Paradis sau în Foc.