Ai o întrebare despre acest pasaj?

إن الاختلاط يألفه الرجال، ولهذا طمعت المرأة فيما يخالف فطرتها، وعلى قدر كثرة الاختلاط تكون كثرة أولاد الزنا، وهنا البلاء العظيم على المرأة، فالرجل الذي علقت منه يتركها وشأنها تتقلب على مضجع الفاقة والعناء، وتذوق مرارة الذل والمهانة والاضطهاد، بل الموت أيضًا، أما الفاقة فلأن الحمل وثقله والوحم ودواره من موانع الكسب الذي تحصل به قوتها، وأما العناء فهو أن تصبح شريرة حائرة لا تدري ماذا تصنع بنفسها، وأما الذل والعار فأي عار بعد، وأما الموت فكثيرًا ما تبخع نفسها بالانتحار وغيره. هذا والرجل لا يلم به شيء من ذلك، وفوق هذا كله تكون المرأة هي المسؤولة وعليها التبعة، مع أن عوامل الاختلاط كانت من الرجل. أما آن لنا أن نبحث عما يخفف - إذا لم نقل عما يزيل - هذه المصائب العائدة بالعار على المدنية الغربية؟ أما آن لنا أن نتخذ طرقًا تمنع قتل ألوف الألوف من الأطفال الذين لا ذنب لهم، بل الذنب على الرجل الذي أغرى المرأة المجبولة على رقة القلب المقتضي تصديق ما يوسوس به الرجل من الوعود ويمني من الأماني، حتى إذا قضى منها وطرًا تركها وشأنها تقاسي العذاب الأليم...

„Bărbații preferă amestecul cu femeile. De aceea, femeia râvnește la ceea ce se împotrivește firii sale. Cu cât amestecul este mai mare, cu atât este mai mare numărul copiilor născuți din desfrâu. Aici se află marea nenorocire a femeii: bărbatul de la care a rămas însărcinată o lasă în voia sorții, iar ea se zbate pe patul sărăciei și al suferinței, gustând amărăciunea umilirii, înjosirii și asupririi, ba chiar și a morții. Sărăcia vine fiindcă sarcina, greutatea ei, poftele și amețelile ei o împiedică să câștige cele necesare traiului. Suferința vine fiindcă ajunge o femeie cu purtări rele, dezorientată, care nu știe ce să facă. Cât despre umilire și rușine, ce rușine ar putea fi mai mare? Iar moartea vine fiindcă adesea își ia viața prin sinucidere sau altfel. Bărbatului nu îi pasă de nimic din toate acestea. Mai mult, femeia poartă răspunderea și asupra ei cade necazul, deși pricinile amestecului au venit de la bărbat. Nu a venit oare vremea să căutăm ceea ce ar ușura, dacă nu ar înlătura, aceste nenorociri care rușinează civilizația occidentală? Nu a venit oare vremea să luăm măsuri care să oprească uciderea a mii și mii de copii nevinovați? Vina nu este a lor, ci a bărbatului care a amăgit femeia, prin firea ei cu inima simțitoare, făcând-o să creadă făgăduielile pe care i le șoptește și hrănind-o cu speranțe, până când, după ce își împlinește pofta, o părăsește și o uită, lăsând-o să îndure chinul dureros…”^[46]