Ai o întrebare despre acest pasaj?

حضرت مجلس موسى بن إسحاق القاضي بالري سنة ست وثمانين ومائتين. فتقدمت امرأة فادعى وليها على زوجها خمسمائة دينار مهرًا، فأنكر. فقال القاضي: شهودك. قال: قد أحضرتهم، فاستدعى بعض الشهود أن ينظر إلى المرأة ليشير إليها في شهادته، فقام الشاهد وقال للمرأة: قومي، فقال الزوج: تفعلون ماذا؟ قال: ينظرون إلى امرأتك وهي مسفرة لتصح عندهم معرفتها. فقال الزوج: فإني أشهد القاضي أن لها علي هذا المهر الذي تدعيه ولا يسفر عن وجهها. فأخبرت المرأة بما كان من زوجها، فقالت: فإني أشهد القاضي بأني قد وهبت له هذا المهر. وأبرأته منه في الدنيا والآخرة

„Am fost de față la adunarea judecătorului Mūsā ibn Isḥāq, în Rayy, în anul 286. O femeie s-a înfățișat, iar reprezentantul ei a cerut de la soț cinci sute de dinari drept dar de nuntă. Soțul a tăgăduit, iar judecătorul l-a întrebat pe reprezentant: «Ai martori?» El a răspuns: «I-am adus.» Unii dintre martori au cerut să o vadă pe femeie, ca să o recunoască pentru mărturia lor. Martorul s-a ridicat și i-a spus femeii: «Ridică-te!» Soțul a întrebat: «Ce faceți?» I s-a răspuns: «Vor să o vadă pe soția ta cu fața descoperită, ca să o recunoască.» Atunci soțul a spus: «Îl iau pe judecător ca martor că îi datorez darul de nuntă pe care îl cere, dar să nu își descopere fața!» Femeii i s-a spus ce făcuse soțul ei, iar ea a zis: «Îl iau pe judecător ca martor că îi dăruiesc acest dar de nuntă și îl dezleg de el în această lume și în Viața de Apoi!»”