Ai o întrebare despre acest pasaj?

ثم يقوم بقلبه شاهد النار وتوقدها واضطرامها، وبعد قعرها، وشدة حرها وعظيم عذاب أهلها، فيشاهدهم وقد سيقوا إليها سود الوجوه، زرق العيون، والسلاسل والأغلال في أعناقهم، فلما انتهوا إليها فتحت في وجوههم أبوابها فشاهدوا ذلك المنظر الفظيع، وقد تقطعت قلوبهم حسرة وأسفًا... فإذا قام بقلب العبد هذا الشاهد انخلع من الذنوب والمعاصي واتباع الشهوات، ولبس ثياب الخوف والحذر... وعلى حسب قوة هذا الشاهد يكون بعده من المعاصي والمخالفات، فيذيب هذا الشاهد من قلبه الفضلات والمواد المهلكة، وينضجها ثم يخرجها، فيجد القلب لذة العافية وسرورها.

Apoi i se înfățișează în inimă Focul, aprinderea și învâlvătăirea lui, adâncimea lui mare, dogoarea lui cumplită și chinul uriaș al locuitorilor săi. Îi vede mânați către el cu fețele înnegrite, cu ochii albăstriți și cu lanțuri și cătușe în jurul gâturilor. Când ajung la el, porțile lui li se deschid înainte, iar ei văd acea priveliște înfricoșătoare, cu inimile sfâșiate de părere de rău și amărăciune… Când această reprezentare se statornicește în inima robului, el se desprinde de păcate, de neascultare și de urmarea poftelor și se îmbracă în veșmintele fricii și ale precauției… Depărtarea lui de păcate și încălcări este pe măsura puterii acestei reprezentări. Ea topește din inima lui reziduurile și materiile aducătoare de pieire, le coace și apoi le scoate, iar inima simte dulceața și bucuria însănătoșirii.

Ibn al-Qayyim, Madārij as-sālikīn — continuare