Ai o întrebare despre acest pasaj?

ومن هنا تعلم اضطرار العباد فوق كل ضرورة إلى معرفة الرسول وما جاء به، وتصديقه فيما أخبر به، وطاعته فيما أمر، فإنه لا سبيل إلى السعادة والفلاح لا في الدنيا ولا في الآخرة إلا على أيدي الرسل، ولا سبيل إلى معرفة الطيب والخبيث على التفصيل إلا من جهتهم، ولا ينال رضى الله البتة إلا على أيديهم، فالطيب من الأعمال والأقوال والأخلاق ليس إلا هديهم وما جاءوا به، فهم الميزان الراجح الذي على أقوالهم وأعمالهم وأخلاقهم توزن الأقوال والأخلاق والأعمال، وبمتابعتهم يتميز أهل الهدى من أهل الضلال، فالضرورة إليهم أعظم من ضرورة البدن إلى روحه، والعين إلى نورها، والروح إلى حياتها؛ فأي ضرورة وحاجة فرضت، فضرورة العبد وحاجته إلى الرسل فوقها بكثير.

„De aici înțelegi că nevoia robilor de a-l cunoaște pe Trimis și ceea ce a adus, de a crede veștile sale și de a-i asculta poruncile este mai mare decât orice altă nevoie. Nu există cale către fericire și izbândă, nici în această viață, nici în Viața de Apoi, decât prin trimiși. Nu există cale către cunoașterea amănunțită a binelui și răului decât de la ei și mulțumirea lui Allah nu poate fi dobândită nicidecum decât urmându-i. Binele din fapte, vorbe și purtare nu este altceva decât călăuzirea lor și ceea ce au adus. Ei sunt balanța dreaptă: după vorbele, faptele și purtarea lor se cântăresc vorbele, purtarea și faptele. Prin urmarea lor se deosebesc oamenii călăuzirii de oamenii rătăcirii. Nevoia de ei este mai mare decât nevoia trupului de suflet, a ochiului de lumină și a sufletului de viață. Orice nevoie și lipsă ai presupune, nevoia robului de trimiși este cu mult mai mare.”

Ibn al-Qayyim — citat continuat