Ai o întrebare despre acest pasaj?

فهو دائم التفكر في معانيه، والتدبر لألفاظه، واستغنائه بمعاني القرآن وحكمه عن غيره من كلام الناس، وإذا سمع شيئًا من كلام الناس وعلومهم عرضه على القرآن، فإن شهد له بالتزكية قبله وإلا رده، وإن لم يشهد له بقبول ولا رد وقفه، وهمته عاكفة على مراد ربه من كلامه، ولا يجعل همته فيما حجب به أكثر الناس من العلوم عن حقائق القرآن، إما بوسوسة في خروج حروفه، وترقيقها، وتفخيمها، وإمالتها، والنطق بالمد الطويل، والقصير، والمتوسط، وغير ذلك؛ فإن هذا حائل للقلوب، قاطع لها عن فهم مراد الرب من كلامه.

„El cugetă neîncetat la sensurile lui și meditează la cuvintele sale, găsind în sensurile și înțelepciunile Coranului îndeajuns ca să se poată lipsi de alte cuvinte ale oamenilor. Când aude ceva din vorbele și științele oamenilor, le pune înaintea Coranului: dacă acesta le încuviințează, le primește; altfel le respinge. Dacă nu arată nici primirea, nici respingerea lor, își oprește judecata. Preocuparea lui rămâne îndreptată către ceea ce Domnul său voiește prin cuvintele Sale. Nu-și îndreaptă preocuparea către acele științe prin care cei mai mulți oameni au fost împiedicați să ajungă la adevărurile Coranului: fie printr-o grijă obsesivă pentru articularea literelor, pentru rostirea lor subțiată sau îngroșată, pentru imālah ori pentru prelungirea lungă, scurtă sau mijlocie și altele asemenea. Acestea devin o stavilă pentru inimi, care le împiedică să înțeleagă ceea ce Domnul voiește prin cuvintele Sale.”^[30]

Ibn Taymiyyah