Ai o întrebare despre acest pasaj?

Să luăm drept exemplu talionul: dacă cineva săvârșește o infracțiune împotriva altuia, se aplică sau nu talionul? S-a menționat că, în legiuirea evreilor, talionul era obligatoriu și de neînlăturat, fără ca victima să aibă drept de alegere. În legiuirea creștinilor era invers: iertarea era obligatorie. Legiuirea noastră a venit însă desăvârșită în ambele privințe: ea cuprinde atât talionul, cât și iertarea. Tragerea făptuitorului la răspundere pentru fapta sa înseamnă fermitate și oprirea răului, iar iertarea lui înseamnă binefacere, noblețe și bunătate față de cel pe care îl ierți. Legiuirea noastră a venit, așadar — laudă lui Allah — să desăvârșească: celui îndreptățit îi lasă alegerea între a ierta și a-și cere dreptul, astfel încât să ierte atunci când este potrivită iertarea și să-și ceară dreptul atunci când este potrivit să și-l ceară.