Ai o întrebare despre acest pasaj?

وعندما أمر ربنا جل في علاه ببر الوالدين والإحسان إليهما أطلق الأمر وعمَّم ليتناول كل برٍّ وإحسان قوليٍّ أو فعلي، بل إن هذا الإطلاق يدل على أن للوالدين من البر أوفاه ومن الإحسان أعلاه، كيف لا!! ومقامهما مقامٌ عظيم وحقهما حقٌّ جسيم؛ ولهذا كان للوالدين من حُسْن الصحبة وطيب المعاملة وجمال الحديث ورعاية الحقوق ما ليس لغيرهما، بل إن لهما في ذلك الحق المقدَّم والنصيب الأوفى، ففي «الصحيحين» من حديث أبي هريرة رضي الله عنه أن رجلاً سأل النبي ﷺ فقال:

Atunci când Domnul nostru Preaînaltul a poruncit bunătatea și binefacerea față de părinți, a dat porunca într-o formă generală, care cuprinde orice fel de bunătate și binefacere, prin vorbe și prin fapte. Mai mult, caracterul ei general arată că părinților li se cuvin cea mai deplină bunătate și cea mai înaltă binefacere. Cum să fie altfel, când rangul lor este măreț și dreptul lor însemnat? De aceea, lor li se cuvin o însoțire frumoasă, o purtare bună, vorbe alese și grija pentru drepturile lor într-o măsură care nu i se cuvine altcuiva. Ei au întâietate și partea cea mai deplină în toate acestea. În cele două Ṣaḥīḥ-uri se relatează de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — că un bărbat l-a întrebat pe Profet, pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa: