Ai o întrebare despre acest pasaj?

ما أصاب أحدًا قط همّ ولا حزن، فقال: اللهم إنّي عبدك، ابن عبدك، ابن أمتك، ناصيتي بيدك، ماضٍ فيّ حكمُك، عدل فيّ قضاؤك. أسألك اللهمّ بكلِّ اسمٍ هو لك، سمّيتَ به نفسَك، أو علّمتَه أحدًا مِن خلقِك، أو أنزلتَه في كتابك، أو استأثرتَ به في علم الغيب عندك: أن تجعل القرآنَ العظيمَ ربيعَ قلبي، ونورَ صدري، وجلاء حزني وذَهاب همّي، إلا أذهب اللهُ عَزَّ وَجَلَّ همَّه وحزنَه، وأبدله مكانه فرحًا

Niciodată n-a fost lovit cineva de grijă ori tristețe și n-a spus: «O, Allah, eu sunt robul Tău, fiul robului Tău și fiul roabei Tale. Șuvița frunții mele este în mâna Ta. Hotărârea Ta se împlinește asupra mea, iar judecata Ta față de mine este dreaptă. Îți cer, o, Allah, prin fiecare Nume al Tău cu care Te-ai numit, pe care l-ai învățat vreunei făpturi a Ta, pe care l-ai pogorât în Cartea Ta ori pe care l-ai păstrat numai pentru Tine în cunoașterea celor nevăzute, să faci din Coranul măreț primăvara inimii mele, lumina pieptului meu, înlăturarea tristeții mele și risipirea grijii mele», fără ca Allah, Atotputernicul și Mărețul, să-i îndepărteze grija și tristețea și să pună în locul lor bucurie.