Ai o întrebare despre acest pasaj?

Nu a spus că nu ar fi existat, că ar fi fost inexistente ori că ar fi încetat să existe: El, Preaslăvitul, poate să le păstreze într-o stare de stricăciune. Ele nu pot însă să fie drepte și în bună rânduială decât dacă Allah singur este Cel adorat de ele și de tot ceea ce cuprind și locuiește în ele. Dacă lumea ar avea două divinități, rânduiala ei s-ar strica în cel mai înalt grad. Fiecare ar căuta să o biruie pe cealaltă, să se ridice deasupra ei și să fie singura divinitate, fiindcă asocierea este o lipsă care contrazice desăvârșirea dumnezeirii, iar o divinitate nu s-ar mulțumi să fie o divinitate cu lipsuri. Dacă una ar birui-o pe cealaltă, numai ea ar fi divinitatea, iar cea biruită nu ar fi divinitate. Dacă niciuna nu ar birui-o pe cealaltă, ar urma neputința și lipsa fiecăreia; dumnezeirea niciuneia nu ar fi deplină. Ar trebui, așadar, să fie deasupra lor o divinitate care le biruie și le stăpânește. Altfel, fiecare s-ar duce cu ceea ce a creat și ar căuta să se ridice deasupra celeilalte. În aceasta stă stricarea rânduielii cerurilor, pământului și celor din ele, după cum se cunoaște stricarea unei cetăți când are doi regi deopotrivă de puternici, a femeii când are doi soți și a turmei de cămile^[603] când are doi masculi reproducători.