Ai o întrebare despre acest pasaj?

La fel stau lucrurile când se ridică vălul, se văd primele semne ale Vieții de Apoi și omul ajunge în pragul despărțirii de această lume și al trecerii din ea către Allah. Durerea, regretul și chinul de acolo sunt însă de multe ori mai puternice. Cel lovit de o nenorocire în această lume nădăjduiește să-i fie îndreptată printr-o răsplătire în schimb și știe că a pierdut ceva trecător, fără dăinuire. Cum este însă cel a cărui nenorocire stă în pierderea Celui care nu are nici răsplătire în schimb, nici înlocuitor și cu care lumea întreagă nu se poate măsura? Dacă Allah, Preaslăvitul, ar fi rânduit moartea din pricina acestui regret și a acestei dureri, robul ar fi fost vrednic de ea. Moartea ar ajunge cea mai mare dorință a sa și cel mai mare regret pentru lipsa ei. Aceasta, dacă durerea ar fi numai pentru pierdere; cum este însă când asupra sufletului și trupului vin și alte pedepse reale, a căror măsură nu poate fi cuprinsă? Binecuvântat este Cel care a făcut această făptură slabă să poarte cele două dureri mari, pe care nici munții neclintiți nu le-ar putea purta! Înfățișează-ți acum lucrul cel mai iubit din lume, fără de care viața nu îți este bună. Te trezești și ți-a fost luat, fiind despărțit de el tocmai când ai cea mai mare nevoie de el. Cum ți-ar fi starea? Și pentru acesta există înlocuitori. Cum este însă cu Cel care nu are înlocuitor?