Ai o întrebare despre acest pasaj?

Când Ibrāhīm a cerut un copil, i-a fost dăruit, iar iubirea lui s-a legat de inimă și a luat o parte din ea. Cel iubit S-a arătat gelos pentru prietenul Său apropiat, fiindcă în inima lui era loc și pentru altcineva, și i-a poruncit să-l sacrifice. Porunca a venit în vis, pentru ca împlinirea ei să fie o încercare și o punere la probă mai mari. Nu se urmărea însă sacrificarea fiului, ci smulgerea lui din inimă, pentru ca inima să-I fie curată numai Domnului. Când prietenul apropiat s-a grăbit să asculte și a pus iubirea lui Allah înaintea iubirii fiului său, scopul a fost împlinit: sacrificarea a fost înlăturată, iar fiul răscumpărat printr-o jertfă măreață. Domnul Preaînaltul nu a poruncit vreun lucru pe care apoi să-l desființeze cu totul: trebuie să rămână ceva din el ori un înlocuitor al său. Astfel a păstrat rânduiala răscumpărării, recomandarea milosteniei înaintea convorbirii în taină și cele cinci rugăciuni după ridicarea celor cincizeci, păstrând răsplata lor.