Ai o întrebare despre acest pasaj?

[535] La nr. 4464. L-au transmis al-Tirmidhī (1455), al-Ṭabarī în Al-Tahdhīb, Musnad Ibn ʿAbbās (875), al-Ḥākim, 4/396 (8049), și al-Bayhaqī (8/233), pe calea lui ʿAmr ibn Abī ʿAmr, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās. Este un hadith respins, criticat de imami precum Aḥmad, al-Bukhārī, Abū Dāwūd, al-Tirmidhī și alții. Motivul respingerii, potrivit celor mai mulți învățați, este opinia lui Ibn ʿAbbās că acela care are raporturi cu un animal nu are o pedeapsă legală fixă; trimiterile urmează mai jos. L-a relatat și ʿAbbād ibn Manṣūr, de la ʿIkrimah, de la Ibn ʿAbbās. Au transmis-o al-Ṭabarī în Al-Tahdhīb, 1/550 (23), al-Bayhaqī (8/233) și al-Ḥākim, 4/396 (8050). Evaluarea critică din ediția arabă precizează: în acest lanț se află ʿAbbād ibn Manṣūr, care practica tadlīs; poate că l-a omis pe Ibrāhīm ibn Muḥammad ibn Abī Yaḥyā al-Aslamī, abandonat în transmitere. În biografia lui ʿAbbād ibn Manṣūr din Al-Majrūḥīn (2/166), Ibn Ḥibbān a spus: „Tot ceea ce a relatat de la ʿIkrimah a auzit de la Ibrāhīm ibn Abī Yaḥyā, de la Dāwūd ibn al-Ḥuṣayn, dar a ascuns această intermediere și a relatat de la ʿIkrimah.” Vezi ʿIlal Ibn Abī Ḥātim (1345).